Chiar și românii obișnuiți, dar informați, au înțeles cât de gravă a devenit situația în regiunea noastră, dar specialiștii în geopolitică pricep că am ajuns într-un context din care se pot genera treburi gravissime pentru România, putând deveni rapid teatru de război sau parte beligerantă activă, cu perspectiva, deja certă, a inflamării și degenerării conflictului ruso-ucrainean.
De ieri știe tot românul că am plătit mai mult de jumătate de milion de euro pentru deplasarea cuplului Iohannis în Japonia, prin închirierea unui avion de super-lux. Imaginile din interiorul aeronavei sunt șocante și pentru cei ca mine, care-am avut ocazia să circulăm cu jeturi private, darmite pentru oamenii ce-au descoperit abia din imaginile de ieri cum arată luxul. Desigur că soluția zborului la Tokyo trebuia să fie închirierea unui avion Tarom, indiferent de sumă, aceasta ar fi intrat în conturile unei companii românești. Detaliul că ditamai aeronava luxemburgheză a zburat goală de la București la Sibiu, unde a oprit pentru a-i prelua pe Klaus și Carmen Iohannis, este însă unul care mă face să chestionez în plus starea psihică a președintelui nostru. Cum adică să nu pleci într-o vizită atât de importantă în mod securizat, de la Salonul Oficial din capitala țării, adică să-ți aduci nevasta de la Sibiu, ce să intre astfel în dispozitivul de organizare și protecție dedicat călătoriei?! Un șef de stat, fie el și dictator de tipul Putin, Xi, Erdogan, e limpede că e obligat să respecte acest gen de proceduri, ce nu pot fi personalizate funcție de capriciile consoartei. În cazul lui Iohannis e limpede că nu se întâmplă așa, iar vinovați pentru asta sunt decidenții din mecanismul de protecție și pază condus de către generalul Pahonțu, care trebuie să impună respectarea strictă a protocoalelor, iar dacă nu o fac, trebuie rapid chestionați și pedepsiți de către instituțiile abilitate ale statului. La noi nu se procedează așa, iar motivul este că Iohannis a devenit subiectul pasiv al unui mecanism de ”manipulare prin îmbălsămare”, exercitat de către cei de la vârful statului român a căror funcție depinde de pixul prezidențial. Declarațiile ”în linie” de ieri ale lui Ciolacu, Gorghiu, Grindeanu, inadecvate și care nu indică responsabilii pentru incident, confirmă și ce-am scris mai sus referitor la manipularea președintelui, dar și faptul că nu-și permit să abordeze subiectul în mod corect și legal, din motivul că fac parte și ei din categoria celor ”ce-au băgat-o pe mânecă”, deci sunt vulnerabili.
Legat de Iohannis noi avem însă problema recentă și gravă a deciziei de dragare/săpare a zonei Bâstroe-Chilia, cu perspectiva amenajării regiunii pentru operațiuni sau baze militare, fapt ce ne așează direct pe harta posibilelor atacuri rusești. A luat această decizie în mod ilegal, dar e limpede că este doar una dintr-un șir de alte hotărâri impuse de către coordonatorii externi ai războiului, pe care azi doar le pot bănui, dar e limpede că vor fi de gravitate maximă pentru viitorul țării. Dar la noi e ca la nimeni, Parlamentul și serviciile secrete îi fac doar galerie lui Grindeanu, ce-a fost distribuit să joace teatrul responsabilizării guvernamentale, timp în care ucrainenii își vor finaliza operațiunea și ne vor pune în fața faptului împlinit. Regia e gândită să țină la public până în momentul declanșării viitoarelor acțiuni de război de la Marea Neagră, iar atunci cine le va mai chestiona legalitatea va fi considerat/încadrat ca fiind trădător sau putinist.
E limpede că Iohannis nu-și mai exercită mandatul prezidențial în mod legal și constituțional, ar trebui anunțată măcar o decizie politică de suspendare, ca o primă încercare de a-i bloca viitoarele acțiuni, ce vor fi în mod sigur și mai grave. Din păcate nu mai are cine să facă acest lucru, liderii partidelor din Parlament sunt prinși într-un ”insectar al șantajelor” ce le face imposibilă orice fel de acțiune de acest gen, la cel mai mic gest de opoziție vor lua rapid calea Parchetelor, cu perspectiva suspendării imunității lor parlamentare. Pentru ca să nu se observe acest lucru grav sunt lăsați să se exprime, și mediatizați doar la comandă, strict cei ca George Simion sau Diana Șoșoacă, cărora li se aplică însă în mod concomitent și eticheta falsă de putiniști. Speranța că s-ar putea face presiuni responsabile asupra politicienilor prin presă, nu mai e nici ea reală, vedeți ce se întâmplă zilele astea cu televiziunea RTV, căreia i se cere suspendarea licenței de emisie, pentru o emisiune ce încerca să spargă manipularea pe subiectul Moldova. Și-n cazul patronilor de televiziuni funcționează mecanismul ”insectarului de șantaj”, deci nu trebuie să v-așteptați la acțiuni eficiente nici din această direcție.
Și-atunci care e perspectiva? E una singură, anume aceea că statul român va deveni actor implicat, dar fără nici o decizie, pe scena teatrului de război din regiune, al cărui scenariu este scris funcție de interacțiunea de pe axa Washington-Moscova, iar având în vedere starea decidenților implicați, să fiți siguri că motto-ul piesei este în mod real unul de tipul ”Dumnezeu cu mila”!
Cozmin Gușă