Pax Americana este un concept prin care geopoliticienii descriu perioada de dominație a SUA asupra lumii, începută imediat după al doilea război mondial, cu o durată de aproape opt decenii. Până în 1991, anul destrămării URSS, termenul era contestat mai ales în țările comuniste, dar unul dintre opozanții folosirii sale în retorica diplomatică a fost vizionarul J.F.Kennedy (JFK), fostul președinte american ce-a plătit cu viața inclusiv din pricina acestei opoziții ce strica socotelile ”uliilor războiului” din acele vremuri.
În timpul mandatului său, simțind că SUA nu sunt încă pregătite de confruntarea militară cu comuniștii, iscată de Războiul din Vietnam, Kennedy zicea așa: ”Și acesta este cel mai important subiect de pe pământ: pacea. La ce fel de pace vreau să spun și ce fel de pace căutăm? Nu o Pax Americana impusă lumii de armele de război americane. Nu pacea mormântului sau siguranța sclavului. Vorbesc despre pacea autentică, genul de pace care face ca viața pe pământ să merite trăită și genul care permite oamenilor și națiunilor să crească, să spere și să construiască o viață mai bună pentru copiii lor – nu doar pace pentru americani, ci pace pentru toți bărbații și femeile, nu doar pace în timpul nostru, ci pace în toate timpurile.”
Geopolitica dezordinii
Am reamintit acest text acum deoarece sintetizează corect o strategie umanistă care n-a fost aplicată de nici un președinte american de după Kennedy, aceștia preferând implementarea a ceea ce eu numesc ”geopolitica dezordinii”, bazată pe impunerea forței militare și iscarea de războaie ce să altereze coeziunea între America și restul lumii.
După deceniile de glorie politico-economică, dar și pe fondul elevării geopolitice a Chinei și Rusiei, sprijinite ambele din calculul prost american de-a lungul deceniilor trecute, SUA au ajuns în ultimii 10 ani la momentul decontului dinaintea decăderii inevitabile. Trump, beneficiind de asistența câtorva înțelepți care l-au și sprijinit în luarea puterii, a încercat o amenajare a situației Americii, o reconsolidare internă ce viza o renaștere ulterioară, dar care strica toate calculele lacome ale corporațiilor multinaționale. Acestea au sprijinit astfel fraudarea alegerilor din 2020 și impunerea unei conduceri de marionete politice, unde tronează de doi ani cineva ca Joe Biden, acesta devenind astfel chiar mascota procesului de decădere americană.
Întâlnirea lui Xi cu Putin
Se cunoaște deja agenda întâlnirii de la Moscova dintre Putin și Xi, și chiar înaintea evenimentelor de luni și marți, se poate concluziona că Rusia și China vor marca într-un mod indubitabil sfârșitul Pax Americana. Mișcările occidentale din ultimele zile, de tip provocare cu drona în Marea Neagră sau mandatul de arestare pentru Putin emis de Curtea Penală Internațională, sunt prost calculate din nou, de natură să augmenteze semnificațiile întâlnirii Putin-Xi doar în favoarea axei Moscova-Beijing. Treaba cu drona-spion putea fi interesantă doar dacă ne-ar fi dezvăluit niște orori săvârșite de ruși, eventual sabotarea unor vase cu cereale, altfel acțiunea comandată de americani de pe teritoriul României apare ca o lamentabilă acțiune de război din lumea a treia.
Mandatul de arestare pe numele lui Putin ar fi fost o șmecherie geopolitică eficientă doar dacă ar fi dus la anularea vizitei lui Xi, altfel e lipsită de orice valoare și va duce la discreditarea în plus a Curții Penale Internaționale, ale cărei decizii sunt invalidate în mod oficial chiar de către americani. Pe acest fond e limpede că țările lumii vor pricepe începând cu săptămâna viitoare că balanța de putere a lumii s-a înclinat în defavoarea lumii occidentale, conduse de SUA într-un mod amatoristic, ba chiar haotic, iar de-aici vor apărea regrupări rapide în favoarea noii axe de putere ruso-chineză.
Cine seamănă vânt, culege furtună!
Americanii vor experimenta așadar valabilitatea vechii pilde ce zice că ”Cine seamănă vânt, culege furtună!”, dar asta nu va fi în folosul nimănui. Nivelul politico-intelectual al celor ce conduc azi SUA și lumea occidentală este scăzut, dublat fiind de o disperare pe măsură, deci e previzibil că prostiile geopolitice implementate de la Washington se vor înmulți și vor duce la inflamarea războiului, cu consecințe tragice, greu de bănuit azi de către oricine. Imperiile mor greu, dar implică catastrofe umanitare pe durata procesului, nici decăderea Imperiului American nu va fi vreo excepție de la această regulă.
Cozmin Gușă