Despre mincinosul care nu știe că minte
„Stalin și subalternii săi mint mereu, în orice moment, în orice împrejurare; si din moment ce mint mereu, nici nu știu ca mint. Și când toată lumea minte, nimeni nu mai minte mințind».
Aș dori să reflectez asupra acestei propoziții a lui Boris Souvarine din cartea sa despre Stalin, pentru că ne privește îndeaproape.
Au existat întotdeauna minciuni din partea guvernelor, a presei și a colaboratorilor acestora, dar considerația pe care Souvarine o adaugă diagnosticului său mi se pare decisivă: minciuna poate ajunge la un grad atât de mare încât mincinoșii să nu mai știe că mint și, în timp de minciuni, continuând să minți, nimeni nu mai minte.
Aceasta este ceea ce am experimentat și trăim încă în ultimii trei ani și ea este ceea ce face ca situația actuală din Italia să nu fie doar gravă și apăsătoare, dar este posibil ca să scape de sub control și să ajungă într-o situație fără precedent, la dezastru.
De fapt, nimic nu este mai periculos decât un mincinos care nu știe că minte, pentru că acțiunile sale își pierd orice contact cu realitatea.
Despre mincinosul care nu știe că minte
Adevărul și minciuna, buna-credință și rea-credință sunt confundate în mintea lui până când devin de nedespărțit. Astfel, în anii Covid, miniștrii, medicii și experții care au mințit au ajuns să-și creadă minciunile în așa măsură încât, pierzând orice conștientizare a adevărului, au putut să calce în picioare cele mai elementare principii ale umanității, fără niciun scrupul.
O societate care își pierde orice conștientizare a pragului care separă adevăratul de fals devine literalmente capabilă de orice, chiar și de a se autodistruge.
Așa se întâmplă cu războiul din Ucraina, despre care se răspândesc doar știri false. Riscul aici este ca guvernele care mint, nemaiștiind că mint, să poată declanșa un război atomic pe care credeau că nu-l doresc, dar că propriile minciuni îi obligă acum să creadă să-l declanșeze.
Traducerea – Alexandru Petria
