Cripto-stiliștii din Ortodoxia românească
Din păcate, unii nu au priceput esența mesajului meu despre sărbătoarea Paștilor și calendar. Pentru a fi mai clar în ceea ce privește acest diferend, subliniez faptul că nu voi pleda niciodată în favoarea unei alinieri mecanice a datei de prăznuire a Paștilor cu Vestul. Nu este o necesitate. Asta pentru că nu vom deveni mai europeni prin adoptarea calendarului gregorian, nici mai puțin europeni prin menținerea calendarului iulian pentru sărbătoarea Paștilor. Prin Ortodoxia credinței suntem deja europeni încă de la Sinodul din Niceea, 325, așa cum inspirat a afirmat Constantin Noica. Deși, dacă stăm drept și cugetăm nepătimaș, calendarul, și cel iulian și cel gregorian, tot de prin Vestul Europei a ajuns și în Estul acesteia. De la un păgân și de la un creștin catolic, fapt care nu constituie niciun pericol pentru Ortodoxia credinței. Oare Biserica Ortodoxă a Finlandei și cea a Estoniei sunt mai puțin ortodoxe dacă sărbătoresc Paștile pe calendarul îndreptat? Oare greco-catolicii din România sunt deja ortodocși dacă sărbătoresc Paștile pe calendarul neîndreptat? Nicidecum.
Esența este în altă parte. Dacă vom ajunge să credem că adevărul Învierii și minunea coborârii luminii de la Ierusalim au loc pentru că folosim calendarul vechi pentru sărbătoarea Paștilor, atunci vom acredita voios faptul că Învierea și lumina ne vin de la calendarul iulian, nu de la Hristos, Lumina lumii și Paștile nostru cel preafrumos. Nimeni nu ar putea susține fățiș acest lucru. Însă toți cei care deja s-au alarmat, în mod fals, ca le este pusă în pericol autenticitatea credinței sau că ne-am uni ex officio cu confesiunile predominante ale Europei de Vest, manifestă simptomul celor pentru care calendarul este un adevăr de credință imuabil. Oare dacă sărbătorim Crăciunul pe stil nou suntem mai puțin ortodocși decât cei din Bisericile Ortodoxe surori care folosesc calendarul iulian? Nicidecum. Ceea ce ne unește este credința ortodoxă, singura fidelă propriilor ei rădăcini.
Pe acești stimabili “apărători” ai unei Ortodoxii, care are în centrul ei calendarul iulian, îi invit să recunoască și să mărturisească lămurit ca ei cred în calendar, nu în Hristos, Adevărul și Realitatea nouă a creației, Paștile nostru cel preafrumos. Așa cum deja am menționat în Scrisoarea Pastorală, citându-l pe Sfântul Ioan Gură de Aur, “săvârșirea Euharistiei este Paștile nostru”. Hristos euharistic este Paștile nostru, nu folosirea calendarului iulian sau gregorian.
Și încă ceva. Știu că echinocțiul de primăvară nu este de la calendarul iulian sau gregorian, ci chiar de la Dumnezeu Creatorul și Atotțiitorul. Prin urmare, calcularea datei Paștilor pornește de la anumite constatări biblice și științifice, fapt care nu justifică ca unii ortodocși să repudieze știința.
Unitatea liturgică și dogmatică a Ortodoxiei în prăznuirea tuturor sărbătorilor trebuie să prevaleze în orice context complicat ne-am afla. Dacă idolatrizăm calendarul și îl transformăm într-o dogmă, așa cum o fac toți cei care cred că autenticitatea Paștilor vine de la calendarul vechi sau cel nou, unitatea va fi destrămată, cu mare ușurință și fără nicio mustrare de conștiință, sub stindardul fals și ipocrit al apărării credinței celei adevărate. Când Biserica, sub inspirația Duhului și în fidelitate față de Tradiția dogmatică și liturgică, prin consfătuire panortodoxă, va hotărî, indiferent pe ce calendar vom sărbători Paștile, pe vechi sau pe nou, lumina de la Ierusalim tot va veni, pentru că ea vine de la Hristos și pentru oameni, nu de la calendarul iulian sau gregorian.
De aceea, toți cei care s-au năpustit cu vehemență “stilistă” trădează un apetit în a sparge unitatea liturgică și dogmatică a Ortodoxiei, fiind trași în această înșelare de locomotiva percepției calendarului ca adevăr revelat sau dogmă.
Postare preluată de pe contul de Facebook al Episcopiei Hușilor
