Despre ce a făcut azi doamna senator Șoșoacă îmi pot da cu părerea atât din postura polițistului rutier, cât și din cea a conducătorului auto contravenient care a rămas fără permis de conducere pentru depășirea vitezei. M-am aflat în ambele posturi.
Ca polițist, am pierdut numărul celor pe care i-am oprit și făceau circ, la fel cum a făcut azi doamna Șoșoacă.
Îmi aduc aminte perioada în care, la OTV cred, erau prezentate „drepturile” conducărorilor auto de a solicita polițiștilor rutieri ordinul de serviciu, foaia de parcurs, dispoziția șefului care l-a trimit în stradă la ora aia și în locul ăla etc.
A fost o perioadă solicitantă psihic, pentru că mulți români au fost receptivi la balivernele debitate la televizor și zilnic opream câte un șofer care îmi solicita mai multe documente decât îi solicitam eu lui.
Erau oameni cu o educație precară, cărora le lipsea cu desăvârșire asumarea faptelor comise, era mai important pentru ei să le arăt eu ordinul de serviciu (deși așa ceva nici nu exista) decât să se întrebe de ce a mers cu viteza aia pe drum.
Educația lor juridică de asemenea era la pământ, iar argumentul lor suprem era că „așa a arătat la televizor”.
În urmă cu ceva ani, am fost oprit de poliție în comuna Moacșa din județul Covasna, în timp ce circulam cu 113 km/h în localitate, unde limita era de 50 km/h.
Rușinea pe care am simțit-o atunci am încercat să mi-o suprim gândindu-mă că în zona aia nu prea erau case și nu prea arăta a localitate. Adică pericolul de a lovi, Doamne ferește, pe cineva era aproape inexistent. Cu toate astea, nu aveam nicio scuză, indicatorul de intrare în localitate era vizibil, iar vitezometrul din bord funcționa, astfel că aveam toate condițiile pentru a respecta legea. Ba mai mult, nici măcar nu aveam vreun motiv să merg tare, nu mă grăbeam nicăieri.
Interacțiunea cu polițistul care m-a oprit a fost destul de scurtă și la obiect.
L-am întrebat dacă pot achita amenda pe loc (la acea vreme în unele județe se putea, în altele nu), iar după ce mi-a zis că da, l-am întrebat dacă pot coborî să merg la un magazin care era fix lângă locul opririi, pentru a schimba bani ca să am suma fixă pentru amendă.
Am achitat amenda pe loc, am semnat procesul-verbal fără să am obiecțiuni, am mulțumim, am salutat și am plecat supărat doar pe mine.
Nu am făcut contestație apoi, ar fi fost culmea. Să contest ce?
Probabil mulți vor spune că așa trebuia să se comporte și doamna Șoșoaca astăzi ca să aibă un comportament exemplar. Eu nu cred că e așa.
Eu cred că doamna Șoșoaca, făcând circul pe care l-a făcut, amenințând polițiștii cu plângeri penale, făcându-i nenorociți și slugi, așa s-a purtat exemplar. Exemplar pentru cei care o simpatizează. Pentru că oamenii care o simpatizează pe această doamnă nu pot fi altfel decât niște oameni cărora acest circ le place. Care s-ar purta la fel ca ea. Care o văd o eroină.
Iar azi, dumneai le-a demonstrat încă o dată că e o eroină. Eroina lor.
Postare preluată de pe contul de Facebook al lui Marian Godină, polițist
