Transformarea unui vot de protest popular într-un adevărat climat referendar național cu privire la apartenența României la Uniunea Europeană și NATO de către clasa dirigentă și „lumea bună” din România, este ultima și cea mai mare iresponsabilitate a acestora din seria comisă în ultimii ani.

Cu privire la așa-numitul, mai nou, anti-europenism al românilor, să notăm întâi că impunerea temei are exact același pattern și este alimentată de exact aceleași platforme și personaje care au executat și celelalte operațiuni propagandistice de acum clasice. Și, ca de obicei, orice formă de logică sau evidențe empirice sunt neglijate cu nonșalanță, călcate în picioare.

Să ne punem pur și simplu câteva întrebări cu privire la ce ne spun datele statistice, și din nou, perdeaua de ceață și fum produsă de aparatul de propagandă va începe să se disipeze.

Ori, într-o manieră foarte interesantă, doar cu mai puțin de o lună în urmă (30.11.2024), una dintre entitățile de propagandă foarte active în spațiul public românesc (Digi24) publica următoarele sub titlul: “Un nou sondaj Eurobarometru arată o încredere-record în UE în ultimii ani, inclusiv în rândul românilor”:

* 51% dintre europeni (56% dintre români) tind să aibă încredere în UE, acesta fiind cel mai ridicat nivel al rezultatelor din 2007 până în prezent. Încrederea în UE este cea mai ridicată în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani (59%).

* Mai mult de șase din zece cetățeni UE (61% în UE, 67% în România) sunt, de asemenea, optimiști cu privire la viitorul UE.

* În același timp, 44% dintre cetățenii UE (53% în România) continuă să aibă o imagine pozitivă despre UE, în timp ce 38% au o imagine neutră, iar 17% au o imagine negativă despre UE.

* Sondajul Eurobarometru standard cu numărul 102 (din toamna anului 2024) a fost realizat în perioada 10 octombrie – 5 noiembrie 2024 în cele 27 de state membre. În România, sondajul a fost realizat în perioada 10 – 30 octombrie 2024, fiind realizate 1.044 de interviuri.

OBSERVAȚII

Așadar, în primul rând, să notăm faptul că românii sunt, în general, PESTE media europeană în ceea ce privește pro-europenismul. Cel puțin în acest sondaj.

Să mai notăm că aceste date sunt publicate de unitatea mediatică respectivă și le erau la îndemână pentru referință, exact în vreme ce în studiourile sale cele mai mari aberații speculative și conspiraționiste referitoare la orientările românilor și opțiunile lor au fost vehiculate cu dezaxare și impenitență.

În al doilea rând, să notăm faptul că nimic din ceea ce era captat în acest sondaj în urmă cu aproximativ o lună nu arată acea turnură masivă anti-europeană pe care o clamează în acest moment propaganda care a împărțit din nou populația României și o prelucrează, după vechea schemă: vacciniști vs. antivacciniști, putiniști vs. anti-putiniști, europeniști vs. anti-europeniști etc.

Evident că, teoretic, este posibil ca, în mai puțin de o lună, să aibă loc o astfel de răsturnare masivă, dar nimic din ceea ce știm în acest moment din date și evenimente nu indică practic un astfel de fenomen sociologic.

Mai ales că acest set de date converge cu alte sondaje, cum ar fi cel realizat de INSCOP și publicat în mai, care indică și un trend: „Aproape jumătate dintre români cred că aderarea la Uniunea Europeană a adus avantaje României. Dacă în urmă cu 10 ani doar puțin peste 35% dintre români credeau în avantajele aderării, anul acesta procentul depășește 47%.”

Rezultatele sunt cu atât mai interesante cu cât ele pot fi coroborate cu ultimele estimări cu privire la cum s-ar fi desfășurat turul 2 al alegerilor prezidențiale, unde, dacă datele făcute publice sunt corecte, Georgescu ar fi avut peste 60% din voturi, cam 2 din 3 voturi.

De la 56% dintre români tind să aibă încredere în UE în octombrie, la peste 60% votând Georgescu în noiembrie – adică anti-Europa în interpretarea propagandistă – e cale lungă și e mult de explicat.

Posibilă? Poate. Fără să putem trage concluzii pripite, datele ne arată însă că ar trebui să fim sceptici cu privire la speculațiile care văd crearea unui clivaj anti-european și anti-occidental, pro-rus, în România.

Mai degrabă, acest clivaj anti-occidental și anti-european va fi creat în mod artificial de către aparatul de propagandă care lucrează sistematic de mai bine de două săptămâni la el.

DE CE LUCREAZĂ LA EL ȘI ÎL ALIMENTEAZĂ?

Putem specula: Servește drept camuflaj clasei politice și elitelor politice românești, inclusiv „lumii bune”, care funcționează simbiotic cu acestea. Toți aceștia, odată amenințați de valul de revoltă la urne sau delegitimați simbolic, acum pretind că “apără valorile europene” și, astfel, relegitimați, se pot regrupa în fața șocului primit în ultima lună.

Ei ne salvează iar. De ce? De data asta de anti-europenism. Clasa politică se fofilează, iar „lumea bună” își găsește iar o cauză de aflare în treabă în care să se simtă superioară, indispensabilă și autosuficientă…

După toate probabilitățile, adevăratele clivaje și probleme care nemulțumesc publicul românesc sunt altele, sau sunt altfel nuantabile. Sondaje de opinie și alte analize ne-ar putea arăta cum și în ce fel sunt formulate și percepute problemele de către public.

În mod cert, însă, ficțiunea propagandistică creată în acest moment de către establishment-ul românesc nu pare la prima vedere să se susțină pe datele statistice din luna octombrie-noiembrie. Nici pe trendurile multi-anuale înregistrate până recent.

Manufacturarea însă a pericolului unei mișcări anti-europene și pro-ruse a cărei existență să poată justifica toate pozițiile, figurile și regrupările pe care le urmărim live acum este o prioritate esențială pentru aceste clase și grupuri sociale, care au învățat să se alimenteze din alarmisme și salvaționisme.

Prin urmare, este puțin probabil ca ceva atât de lucrativ și, în același timp, satisfăcător psihologic, identitar și moral pentru acești oameni să fie abandonat de ei, presupunând că realizează că fac un rău țării. Vor merge înainte pentru că răul făcut „nu se pune” atunci când, nu-i așa, „scopul scuză mijloacele”.

Repet, vorbim aici de o viziune fragmentară, bazată numai pe un singur set de date. Dar chiar și acesta este infinit mai mult decât ne-a oferit întreaga avalanșă de propagandă din ultimele săptămâni, când e vorba de analize care să vrea cu adevărat să înțeleagă ce se întâmplă în societatea românească.

ÎN CONCLUZIE:

Realitatea este că atât clasei politice românești, cât și „lumii bune” asociate simbiotic cu aceasta, puțin le pasă de percepțiile, problemele și atitudinile românilor. Ei au narațiunile lor predeterminate, strategiile de propagandă și propriile strategii de poziționare, în care rutinele și șabloanele alarmist-salvaționiste sunt centrale.

Clamează că electoratul a “dat un semnal” și că și-a manifestat o nemulțumire. Dar fac asta doar ca artificiu retoric și propagandistic. În realitate, atitudinea disprețuitoare și autosuficientă cu care se manifestă față de acest electorat transpare la fiecare ieșire publică sau răbufnire individuală în rețelele sociale.

Această simbioză între clasa politică și „lumea bună”, cu toți aparținătorii ei – eternele tute și ubicuii tonți ai mântuirii noastre colective frecventabile–, se dovedește unul dintre cele mai toxice fenomene care alimentează sistemul aflat în acest moment într-o criză profundă și care vrea să se salveze manipulând alarmist-salvaționist, de data asta tema anti-europenismului.

Postare preluată de pe contul de Facebook al lui Paul-Dragoș Aligică, membru corespondent al Academiei Române