17 martie 2025
Preafericitului Părinte DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Preafericirea Voastră,

Urmare documentului intern Nr. 25/03 februarie 2025, prin care mi-ați recomandat ”împăcarea sau reconcilierea” cu episcopul Oradiei, ”potrivit îndemnului Domnului Iisus Hristos”, consemnat de Sf. Ev. Matei (5,25), am găsit de cuviință să dau curs sfatului părintesc pe care mi l-a transmis Patriarhul României, cultivând, în toată această perioadă, ”smerenia și dorința de împăcare”. Desigur, smerenia presupunând o vibrație lăuntrică subiectivă, oricine ar putea pune la îndoială sentimentele și intențiile altcuiva. În ceea ce mă privește, m-am străduit și am răbdat nu mai mult decât am fost în stare.
Întrucât m-ați încredințat că ”Patriarhul României nu are dreptul să intervină spre a influența judecata în favoarea uneia dintre părțile aflate în litigiu”, am avut convingerea că ați adresat fireasca recomandare spre împăcare și celeilalte părți, anume Episcopului Sofronie. Așadar, am așteptat, în tăcere, ca îndemnul Preafericirii Voastre să lucreze în inima vrăjmașului, măcar la aceeași intensitate la care am reușit să-mi așez eu, în suflet, iertarea.
Când mi-ați adresat acest îndemn, erați informat că am fost convocat pentru cercetare disciplinară, invocându-se teme false, în perioada în care mă aflam în concediu medical, episcopul antepronunțându-se, atât în documentele oficiale, cât și în mesajele oferite presei, în privința activității mele. Acuzațiile dumnealui, după cum știți foarte bine, sunt aberante. De aceea, nu am dat curs citațiilor, prin care eram chemat la o judecată mincinoasă, considerând să respect preoția consilierilor eparhiali obligați să mintă, pentru a satisface dorința de răzbunare a stăpânului lor. Am respectat, însă, cele 30 de zile, în care am fost oprit abuziv de la slujire, înțelegând că această plecare a frunții înaintea inchizitorului poate fi un exercițiu de smerenie. Aceasta este cheia în care orice om de calitate ar fi citit un asemenea gest din partea celui cu care se luptă. Adică, ”dorință de împăcare”, ca să Vă citez.
Episcopul Oradiei, însă, fără a ține cont de o minimă tonalitate instituțională, a rostogolit în presă minciuni la adresa mea, i-a îndemnat pe alții să mintă, a comandat articole de presă, în care am fost defăimat. Fără a face o legătură directă cu dumnealui, Vă precizez că mașina mea a luat foc într-o parcare. O săptămână mai târziu, am avut percheziții domiciliare, am fost reținut 24 de ore, am fost anchetat. Judecătorii, înaintea cărora am ajuns, atât la Judecătoria Beiuș, cât și la Tribunalul din Oradea, s-au dovedit oameni de mare calitate profesională, care au realizat absurdul situației și faptul că se află înaintea unui dosar instrumentat la comandă.
De asemenea, medicii care mi-au eliberat concediu medical au fost reclamați la Casa Națională de Asigurări de Sănătate și la Colegiul Medicilor.
Biserica ”Sf. Spiridon” din Oradea este construită de mine, de la faza de idee până la ultimul scaun. Vă amintiți, cu siguranță, că în anul 2021, înaintea sfințirii bisericii, V-am solicitat să intermediați angajarea unuia dintre preoții slujitori și, totodată, hirotonia unui teolog, întrucât episcopul refuza vehement acest lucru. Pe aceștia doi, i-a îndepărtat, sub amenințare, de altarul bisericii noastre. Preafericirea Voastră, cunoscând foarte bine ce eforturi am făcut pentru angajarea lor, înțelegeți lipsa oricărei dimensiuni creștinești în acțiunea chiriarhului, cu atât mai mult cu cât aceștia nu-mi erau rude sau prieteni, ci am făcut acele demersuri dezinteresat, încercând să repar, în dreptul meu, ceea ce am considerat greșit în jur.
Miercuri, 12 martie, opt consilieri eparhiali au năvălit în biserică, în timp ce se slujea Liturghia Darurilor Înaintesfințite, afișând, pe ușa de la intrare, citația la judecata Consistoriului.
În toată această perioadă, m-am străduit să țin departe de mine gândul de a-l acționa în judecată pe episcopul Sofronie. Pe de altă parte, Preafericirea Voastră, întrucât desfășurarea acestui conflict a fost în atenția publică, având în vedere că eu V-am respectat recomandarea, cred că se cuvenea ca cel care a nesocotit chemarea la ”smerenie și dorință de împăcare”, umilind și intimidând, prin calomniere și abuz în serviciu, un preot și o comunitate parohială, să fie citat la judecata Consistoriului Arhieresc Prim.
Având încredere în cuvântul Preafericirii Voastre, am ajuns în situația de a fi chemat la judecata Consistoriului Eparhial, unde procurorul, judecătorul, membrii completului de judecată și cei doi ”apărători” sunt numiți de episcopul Sofronie. Aceasta nu este o judecată bisericească, ci o parodie. Apoi, chiriarhul Oradiei se laudă, peste tot, că Preafericirea Voastră i-ați comandat caterisirea mea. Ar trebui să-i amintiți că eparhia dumnealui este plină de preoți recăsătoriți, că slujirea liturgică, sub omoforul dumnealui, este un haos total, că s-au creat secte în jurul icoanelor care ”plâng” și a ”duhovnicilor” străini de învățătura de credință și, mai ales, că parohia Sf. Spiridon este una dintre cele mai serioase comunități ortodoxe din județ și din Țară.
Chemat la o asemenea ”judecată”, pentru convocarea căreia, atât disciplina canonică a Bisericii, cât și Regulamentul și Statutul, au fost încălcate, Vă aduc la cunoștință că sunt de-acord să mă prezint înaintea onoratului tribunal bisericesc, dacă-mi este îngăduită o singură doleanță. Mi-a fost comunicat faptul că pot alege unul dintre cei trei ”apărători”, desemnați de Episcopul Sofronie, aceștia fiind preoți în parohii rurale de pe cuprinsul Eparhiei Oradiei. Nu-i cunosc, așadar, nu pun, nicio clipă, la îndoială, cultura și intențiile dumnealor. Eu, însă, aș vrea să fiu apărat de cineva care cunoaște situația în amănunt, care a coordonat elaborarea prevederilor statutare și regulamentare bisericești, contribuind semnificativ la stabilirea disciplinei clerului, în forma ei actuală, în Biserica Ortodoxă Română.
Pe cale de consecință, Vă rog, Preafericite Părinte Patriarh, să mă reprezentați, ca apărător ales, înaintea Consistoriului Eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, pe data de 3 aprilie 2025, ora 10.00, când sunt citat ”în calitate de acuzat”. Știm amândoi că astfel de convocări nu se fac în perioada Postului Mare. Bunăoară, cu ceva ani în urmă, Sfântul Sinod a amânat să se pronunțe, fiind perioada Păresimilor, până și-n cazul ”stricătorului de copii” de la Huși. Dar, atât smerenia mea, cât și Preafericirea Voastră, ca apărător ales de mine, suntem nevoiți să hrănim setea de răzbunare a ”chiriarhului Orăzii”.
Vestea bună este că nu trebuie să Vă prezentați înaintea judecătorului desemnat, ci este suficient să invocați un viciu de procedură. Noi, clericii ortodocși, cunoaștem însemnătatea unui document intitulat ”Carte canonică”, adică acea scrisoare de eliberare a unui preot, care se transferă dintr-o eparhie într-alta. Pentru transferurile din și către alte Biserici autocefale, Preafericirea Voastră ați întărit Cartea Canonică printr-o aprobare suplimentară, semnată de Patriarhul României. După cum știm, datoria preotului este de a-și depune dosarul cu actele personale, necesare angajării, la Centrul Eparhial, anexând cererea de primire în noua eparhie. Solicitarea Cărții Canonice este datoria episcopului, iar acest document nu ajunge, niciodată, în posesia preotului. În modernitate, avem multe exemple de preoți transferați fără Scrisoare Canonică, în Patriarhia Ecumenică, în OCA, în Patriarhia Antiohiei etc. Chiar Patriarhia Română, prin Mitropolia celor două Americi, a transferat preoți către Arhiepiscopia Greacă a Americii, cu titlul de ”împrumut”. Când Cartea Canonică nu este eliberată, respectivul cleric se supune judecății Consistoriului convocat doar de ierarhul care deține Cartea lui Canonică.
Vă rog, în calitatea Preafericirii Voastre de apărător ales, să transmiteți Episcopului Oradiei că nu a solicitat, niciodată, vreo Scrisoare Canonică în ceea ce mă privește, ca atare nu-i este îngăduit să-mi aplice sancțiuni canonice, nici nu este în drept să convoace Consistoriul. Relaționarea noastră ar putea fi reglementată doar de Codul Muncii, dar discuția s-ar complica foarte tare, având în vedere că noi, preoții, suntem angajați fără contract individual de muncă.
Dacă găsiți de cuviință, sunt dispus să ne prezentăm și înaintea Consistoriului Eparhial de la Oradea, pentru o judecată pe fond. Cu o singură excepție, toate acuzațiile sunt mincinoase. Într-adevăr, am călătorit și am slujit ”în alte eparhii și patriarhii”, fără a-l înștiința pe episcopul Oradiei, dar, încă de la începutul slujirii mele în Eparhia dumnealui, i-am spus explicit că voi face acest lucru, atunci când se va ivi ocazia, iar dumnealui a încuviințat.
Asistat de Preafericirea Voastră, sunt dispus să răspund limpede tuturor acuzațiilor, atât din rechizitoriu, cât și minciunilor pe care Episcopul Sofronie le-a rostit în spațiul public. Bunăoară, afirmației conform căreia am construit, în Cipru, Biserica Românească lângă biserica rusească, Vă rog să Vă amintiți că noi am construit acea biserică înainte să-și construiască rușii lăcașul lor de cult. Preasfințitul Părinte Visarion al Tulcii, unul din delegații Preafericirii Voastre la sfințirea Bisericii Românești din Cipru, poate da mărturie că nu exista niciun șantier rusesc în vecinătate, la acea vreme. Un alt aspect, legat tot de sfințirea bisericii noastre din Cipru, ar trebui să-l lămuriți chiar Preafericirea Voastră. Episcopul Sofronie m-a acuzat, în chip mincinos, că sunt în legătură cu preotul Dimitrios Fourlemandis, ”personaj obscur și constroversat”, fapt care ar putea fi dovedit prin prezența lui, în 2013, la sfințire, în Cipru. Vă rog, Preafericirea Voastră, să mă apărați, prin propria mărturie, înaintea Consistoriului, întrucât știți foarte bine că preotul Fourlemandis a participat la eveniment ca delegat al Preafericirii Voastre, atunci fiind singura dată când l-am întâlnit. Cetățeanul grec Dimitrios Fourlemandis, fostul director executiv al Alpha Tv din Atena, cu toate că nu a absolvit studii teologice, a fost hirotonit preot, respectând, desigur, prevederile statutare și regulamentare, de însuși Patriarhul României, ierarhul care deține și Cartea Canonică a acestui cleric, slujitor în capitala Greciei.
În toamnă, Părinte Patriarh, când mi-am depus candidatura pentru Președinția României, știam că urma să fiu respins. Zilele trecute, când am intrat în posesia a 320.000 de semnături, pentru a mă înscrie în cursă, am înțeles că există șansa de a fi acceptat. De aceea, nu am fost interesat de experiment. Dar, astăzi, când miza a trecut și nu reprezint vreun risc pentru nimeni, e cazul să înțelegeți că s-a mers prea departe. După cum V-am spus și altădată, având convingerea că trăim un moment de intensitate spirituală, nu politică, am considerat că este nevoie de mărturia glasului Bisericii.
Sunt responsabil doar pentru cuvintele mele, care se găsesc, în continuare, în spațiul public, și pentru faptele mele. Pentru ceea ce spun alții despre mine și pentru intențiile reprobabile, de care observ că sunt acuzat, nu sunt dator să dau vreo explicație. Preafericirea Voastră, având acces la informații clasificate, știți foarte bine că am fost, întotdeauna, loial Bisericii și Țării, că n-am avut vreodată de-a face cu servicii de informații sau organizații secrete, că am vorbit liber și că am spus, întotdeauna, adevărul.
În perioada alegerilor anulate, n-am luat partea niciunuia dintre candidați, ci am respins total ofertele pe care le-am considerat imposibil de agreat de orice creștin. Textual, am declarat că ”ambii candidați văd extratereștri, dar este important să înțelegem care dintre ei îi vede mai colorați”. Îmi recunosc vinovăția de a nu-mi fi calibrat mesajul pentru oamenii care, urmărindu-mă, nu înțeleg raționamentul. În același timp, eu nu mi-am propus să mă adresez unui auditoriu larg, ci unui grup restrâns, format din creștini, care discern ceea ce aud și care sunt capabili să mă contrazică, făcând recurs la argumente. Nu mă adresez, în luările mele de poziție, celor care obișnuiesc să citească doar titluri de știri, nici celor care analizează lumea prin lentila procesului de intenție. Și, până la urmă, neavând nicio vină că analfabetismul funcțional a ajuns la asemenea cote în societatea noastră, nu mă văd obligat să-mi adaptez discursul nivelului de înțelegere al potrivnicilor mei.
Mâine, 18 martie, voi avea percheziție informatică. Adică, organele de cercetare penală vor căuta, în telefonul meu, în computere și în celelalte sisteme, care mi-au fost ridicate, elemente care să aibă legătură cu explozia sau incendierea autoturismului meu, probabil documente, programe, fișiere, care să conțină miros sau urme de explozibil. Cu două seri înaintea percheziției domiciliare, anunțasem, pe contul meu de facebook, că-mi voi publica jurnalul din ultimii ani, precizând că voi începe cu două povestiri, ”Modestul din Chicago” și ”Pătru din țara cantoanelor”. Sunt foarte curios dacă acestea se mai găsesc pe laptopul meu.
Adresându-Vă aceste rânduri, Părinte Patriarh, V-am încredințat, de fapt, de respectul pe care Vi-l port, în aceste vremuri absurde. Tare rău mi-ar părea ca patriarhatul Preafericirii Voastre să poarte pecetea unor chipuri precum Corneliu de la Huși sau Sofronie de la Oradea.
Închei, mărturisindu-Vă că am suferit foarte mult în această perioadă de încercare, dar că am descoperit multe lucruri despre această lume. Ziua aceea de arest, primită pe nedrept, a fost una dintre cele mai profunde experiențe din viața mea. Și-acolo, între pereții aceia murdari, și-naintea oamenilor, și-n fața Sfintei Mese, există o singură oglindă care-ți oferă măsura realității, anume propria conștiință. De aceea, îl cred pe Psalmist când spune: ”nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul!”.
Vă doresc un Post cu binecuvântări duhovnicești, pace peste Țară, har și bucurie în Biserică!
Pr. Ciprian Mega