SUNT 33 DE ANI! 1989 UN VIS FRUMOS PRĂBUȘIT ÎN CENUȘĂ: VA RENAȘTE CA PASĂREA PHOENIX? MI-AM FĂCUT DATORIA!
Decembrie 1989 m-a prins profesor de limba și literatura română (de 3 luni) în Rm. Vâlcea. M-am aruncat imediat și fără nicio rezervă în valul evenimentelor, încă din 22 decembrie fiind ales în echipa de 9 lideri care am preluat conducerea revoluționară în județul Vâlcea, oficial. După negocieri cu conducerile Miliției și Securității la nivel județean din partea conducerii din care făceam parte, mi-am asumat o primă responsabilitate de risc maxim. Ofițerii superiori ai Miliției și Securității veniți la sediul fostei Județene de partid au rămas în sediul ocupat de revoluționari – ca un fel de garanți -, iar eu am cerut să preiau comanda Miliției și Securității, aflate în același imobil. M-am deplasat acolo, cu un automobil trimis chiar de ei: așa a început una dintre marile aventuri ale vieții mele.
Ajuns în biroul comandantului Miliției, în care a venit și comandantul Securității, le-am solicitat tuturor să depună armamentul aflat în posesie în urma decretării stării de necesitate de Ceaușescu, în rastele. Incredibil, au executat în prezența mea. Cunoșteam procedura pentru că făcusem stagiul militar. De la momentul intrării în sediu, în jur de ora 18,00, 22 dec. 1989, a încetat orice acțiune a celor două instituții teribile, toți comandanții fiind în aceeași încăpere cu mine, care am preluat comanda civilă. În jurul orei 22,00, în urma unui anunț dat la Televiziunea Română, în care era instigată populația să ia cu asalt sediul Miliției și Securității, anunț care a fost urmat de escaladarea și intrarea în curtea acestuia a zeci și sute de oameni, am luat decizia de a chema Armata, pentru a preîntâmpina incidentele iminente. De la centrala telefonică am sunat la Unitatea Militară de Vânători de Munte de la Vlădești, de lângă Rm. Vâlcea. Din nou, incredibil, în 20 de minute au apărut 6 Tab-uri cu o unitate de militari, condusă de un tânăr căpitan, care a preluat controlul Miliției și Securității, dezarmând unitatea Antitero campată în clădirea din spate. În acel moment, sunt convins, a fost înlăturat cel mai mare pericol, resimțit de populație în emoția uriașă a evenimentelor. Mi-am făcut datoria!
În noaptea dinspre 22 spre 23 dec. am fost solicitat și am mers pe Platforma chimică Govora, unde munceau 20.000 de oameni – una dintre cele mai mari platforme din țară -, pentru a preîntâmpina orice tulburări. Am reușit să blochez o revoltă puternică: am vorbit schimbului de la ora 6 dimineața – era noapte încă – și l-am demis pe Directorul General chiar în fața mulțimii, numind un alt Director, la cererea lor – schimbul număra 6.000 de oameni. Mi-am făcut datoria!
În 23 decembrie, după demiterile formale ale marilor șefi de partid județeni și preluarea conducerii efective, l-a propunerea mea a fost schimbat Președintele Consiliului, fiind votat, tot la propunerea mea noul Președinte – un reprezentant la Armatei. Seara am plecat la București cu un autobuz militar, pentru a lua parte la puternicele evenimente din capitală. Amintiri de neuitat, cu tineri care m-au însoțit lăsând în urmă familiile, și cu care am rămas prieten pe viață. Mi-am făcut datoria!
O aventură care a continuat incredibil, din nou. Din ianuarie 1990 n-am mai plecat din București, lăsând în spate o carieră frumoasă de profesor, și implicându-mă în politica mare. Povești pe care, probabil, le voi scrie cândva. Vor urma cariera de asistent la Academia de Teatru și Film, Facultatea de Drept, avocatura și intrarea, din nou, în politică. O viață de om, pornită din acel 22 decembrie.
Sunt 33 de ani! Generația mea a plătit prețul suprem, aruncată pe valul speranței într-o lume nouă, mai bună. O generație plină de ideal și energie, o generație mai frumoasă ca oricare alta, fără să știe chiar. O generație, însă, naivă, căzută ușor în brațele unei puteri ascunse, care ne-a folosit ca pe inocente trofee de vânătoare. Generația mea n-a putut să facă nimic, n-a avut niciodată frâiele puterii, iar acum este ultima zvâcnire de orgoliu și demnitate. Vom putea, oare, noi sau generațiile viitoare, să renaștem din cenușa visului de atunci, ca Pasărea Phoenix?
Trăiască nația!
Comentariu preluat de pe pagina de Facebook a lui Aurelian Pavelescu, președintele PNȚ-CD