Îmi plac foarte mult oamenii care își asumă ceea ce spun sau ceea ce scriu, exact ceea ce gândesc, deși sunt suficient de inteligenți încât să anticipeze reacțiile, faptul că vor avea de pierdut public, bani sau orice alte avantaje pe care le-ar putea avea dacă ar scrie „mai controlat”.
De altfel, e plin de oameni care scriu, mai ales pe internet, fel și fel de baliverne general valabile, spre deliciul prostimii care se declară fascinată de cât de bine „gândește” autorul minunatelor texte. Astfel de oameni ajung să aibă sute de mii de urmăritori, deoarece niciodată nu supără pe nimeni, iar inșii se păcălesc singuri că îi admiră, când de fapt admiră faptul că le confirmă propriile idei.
„Bravo, Godină, bine ai zis, genial!” mi se adresează o persoană care tocmai a citit un text în care îmi exprimam o părere asemănătoare sau chiar identică cu a ei.
„Am crezut că e ceva de capul tău, dar tot doar un milițian rămâi!” revine aceeași persoană, după ceva timp, la citirea unui text al meu în care el nu se mai regăsește, nu mai e de acord cu mine și nu mai are de ce să mă considere genial. Nici nu m-a considerat vreodată genial, ci de fapt genialul era el, iar mie îmi atribuia acest adjectiv doar pentru că fusesem de acord cu el și eu eram oglindirea lui.
Admiri o persoană cu adevărat atunci când, uneori, citești ceva ce a scris și, deși realizezi că nu ești deloc de acord, ba chiar ai impresia că bate câmpii, îți place respectiva persoană la fel de mult pentru că apreciezi la ea felul de a scrie, asumarea și libertatea de a scrie fix ceea ce gândește. Acolo e adevărata admirație.
Revenind la primul paragraf, pot anticipa reacțiile la ceea ce voi scrie în continuare, dar o voi face pentru că îmi place să scriu mereu ceea ce gândesc, cu riscul de a pierde din public.
Mie îmi place foarte mult CTP, gazetarul Cristian Tudor Popescu. Îmi plăcea mult emisiunea dumnealui cu Claudiu Pândaru și dacă o ratam live, o căutam apoi pe Youtube. De multe ori nu am fost de acord cu ceea ce spunea, ba chiar mi s-a părut, uneori, că spunea niște prostii colosale.
Ba mai mult, sunt sigur că dacă aș intra vreodată în gura dumnealui, nu ar avea nimic de bine de spus, poate chiar m-ar face praf, în stilu-i caracteristic. Sau poate ar spune sec că nu a auzit niciodată de mine, ceea ce e foarte probabil.
Cu toate astea, CTP e omul ale cărui texte le urmăresc constant.
Postare preluată de pe pagina de Facebook a lui Marian Godină, polițist
