Gâlceava înțeleptului închipuit cu realitatea – Replica lui Vasile Bănescu pentru Cristian Tudor Popescu
Când un ipotetic inginer orbit de ateism și schimonosit de bruxism se apleacă cu ferocitate, finețe și sensibilitate de buldozer asupra unor teme de natură bio-etică, morală sau creștin-culturală, așadar unele ceva mai delicate decât cele de automatică și calculatoare din anii ‘80, sau decât cele emanate de literatura și filmele SF, când cineva ale cărui lecturi cel mult tangențiale la zona religiosului se reduc probabil la „Biblia hazlie”, prizată cu voluptate în anii ceaușismului care consacrase „inginerul” subînțeles ateu ca tip profesional suprem, într-un asemenea caz de maximă inadecvare la realitatea spirituală și culturală creștine care au rodit, DA, inclusiv știința europeană, nu doar hiperprolificul umanism creștin al Europei, avem de-a face cu ceea ce vechii idealiști germani descriau ca strategie „eficace” de luptă cu realitatea care te contrazice: o contrazici imediat tu pe ea și, astfel, realității îi va fi cu atât mai rău, cu cât se va încăpățâna să-ți reziste.
Altfel, se știe, dar, viclean, nu se prea spune, ideologia – oricare ar fi atributul ei – reprezintă otrava letală pentru minte, inimă, artă și literatură, pentru autenticul spirit critic, pentru ceea ce îl face cu adevărat firesc, realist și frumos pe om: credința și cultura.
Lipsa uneia dintre ele te va împiedica să zbori suficient de sus pentru a vedea ce poți înțelege și pentru a înțelege ceea ce vezi.
Credo ut intelligam. Intelligo ut credam.
Ca și Religia, Filosofia sau Literatura universală, Latina este o necesitate adânc binefăcătoare în viața care începe după bac.
O viață care are legătură cu omul persoană, spirit întrupat, nu individ hipersexualizat, nu biped transumanist robotizat, nu hâd ideolog fanatizat.
Gâlceava înțeleptului închipuit cu realitatea
O viață în care iubirea, suferința, boala, moartea sunt taine pline de sens. Unul pe care nu ingineriile de tot felul îl deslușesc, ci doar încrederea-credință în Cel care va fi mereu denigrat de Marele Inchizitor atât de sensibil la toate „cele văzute”, atât de atroce opac la „cele nevăzute”, declarate tembel inutile sau inexistente.
Restul e zgomot. Mult zgomot. În general pentru nimic.
preluare Vasile Bănescu, Facebook/
