1) Să observăm următorul paradox în legătură cu prăbușirea Silicon Valley Bank. Banca a folosit banii deponenților pentru a investi masiv în cele mai sigure active de pe planetă: titlurile de stat americane și obligațiuni ipotecare. Și, totuși, a dat faliment.
2) Cauza proximă a falimentului nu a fost asimetria dintre scadența pasivelor și a activelor (valabilă pentru orice bancă), ci deprecierea activelor, a obligațiunilor, care i-a provocat pierderi. Fix deprecierea celor mai sigure investiții de pe planetă a băgat banca în faliment.
3) Iar motivul fundamental al deprecierii obligațiunilor este inflația – nu este creșterea dobânzilor, pentru că creșterea dobânzilor este ea însăși o consecință a inflației. Manipularea banilor și a creditului de către stat este cauza acestui faliment.
4) Ne aflăm în fața unui exemplu epic de eșec al politicii publice. Menționez și că, în raport cu cerințele prudențiale, banca era de două ori mai bine capitalizată decât prevede legea. Deci, un eșec epic.
5) Grosso modo, dacă facem abstracție de „inexistența” de facto schemei de garantare a depozitelor (un alt motiv al prăbușirii rapide), banca asta era solidă ca un fond de pensii.
6) În rest, da, managementul băncii e de vină. Nu a înțeles că dacă ești o instituție care nu beneficiază de garantarea depozitelor, atunci nu poți să pui banii deponenților nici în titluri de stat, că îi pierzi, fraiere. Nu paria niciodată pe socialism, că te duce la faliment.
Postare preluată de pe contul de Twitter al lui Bogdan Glavan