Am reușit să trec și eu, în sfârșit, în revistă materialul intitulat „Identitate națională, identitate europeană și provocarea populismului — Sinteză a contribuțiilor Grupului de Reflecție Strategică «România în UE»”, 22 iulie 2026, publicat pe pagina Administrației Prezidențiale.

Înainte de a face câteva comentarii pe marginea acestui material, aș vrea să notez faptul că NU am certitudinea că am citit același document la care se referă alți comentatori, unul dintre ei descriindu-l astfel: „Un titlu de manual, o formă impecabilă de raport academic, cu autori, note de subsol, cu tot tacâmul universitar.”

În materialul la care am avut eu acces nu regăsesc niciunul dintre atributele de mai sus. La modul cel mai elementar, mi-a fost imposibil să identific note de subsol sau o bibliografie, după cum mi-a fost imposibil să identific, la un nivel mai avansat, metodologia, bazele de date, sursele intelectuale sau alte elemente care ar conferi materialului o pretenție academică sau universitară.

Tind să cred că documentul la care am avut acces este exact ceea ce anunță subtitlul citat mai sus: o „sinteză” (făcută de un program AI – Claude) a unui document mai amplu, la care comentatorii citați ar fi avut acces integral, dar la care eu nu am.

Așadar, atât timp cât nu am acces la materialul de bază, nu îmi permit alte comentarii decât următoarele:

1. Un demers în direcția clarificării problemei identității noastre colective naționale in noile circumstante istorice era absolut necesar, iar din acest punct de vedere inițiativa prezidențială este binevenită.

2. Un asemenea demers, dată fiind polarizarea profundă din societatea românească actuală, avea să genereze în mod natural și inevitabil comentarii foarte divergente și adesea negative. Deci negativitatea reflexa cu care este primit nu trebuie să mire.

3. Spunând cele de mai sus în apărarea demersului, să notez acum că materialul-sinteză, așa cum se prezintă el în acest moment, ridică semne de întrebare serioase.

Problema principală nu este nici măcar faptul că, așa cum au remarcat unii comentatori, materialul trădează semne evidente de contribuție a unui program de inteligență artificială la structurarea lui. Dacă există o problemă în acest sens, ea ține de folosirea stângace a resurselor de inteligență artificială aflate la dispoziția autorilor. Trăim în epoca AI; problema nu este că AI este folosit în redactarea de materiale oficiale, ci că este folosit prost, diletant.

Problema reală nu este nici formatarea propagandistică standard a titlului și implicațiilor structurii argumentative din spatele materialului, în care lupta cu ceva numit „populismul” este prezentată deopotrivă ca problemă și ca soluție universală, recursiv și incantatoriu, „în buclă”, mimetic și în ecou cu o întreagă linie de demersuri similare care încearcă, diversionist, să ascundă probleme reale și soluții reale sub ceața unor concepte și alarmisme lipsite de conținut empiric și logic real.

La ce mă refer mai concret: mă refer la politica națională în care facem praf sistemul electoral și de democrație partinică pentru că luptăm cu populismul și nu vrem ca acesta să învingă; facem praf bugetul național si echilibrele macroeconomice pentru că luptăm cu populismul și nu vrem ca acesta să învingă; anulăm alegerile și călcăm în picioare constituția pentru că luptăm cu populismul și nu vrem ca acesta să învingă; semnăm contracte devastatoare financiar pentru că luptăm cu populismul; îndatorăm generațiile viitoare și batem recordurile la inflație pentru că luptăm cu populismul — și, în general, tot ceea ce facem nu facem pentru a atinge anumite obiective de politici publice și strategice naționale, ci pentru că există ceva numit “populismul”, care trebuie dezamorsat.

Am ajuns acum și în faza în care identitatea noastră națională, formulele de coagulare identitară colectivă și apartenența noastră geopolitică sunt predefinite în termeni de luptă împotriva populismului. În general, problema pare să fie că avem ceva numit identitate colectivă, și și aceasta este pusă în pericol de populism, așa cum au fost puse în pericol democrația, bugetul, stabilitatea financiară, stabilitatea monetară, sistemul electoral, constituția și legile elementare ale bunului-simț.

Ce facem?! O salvam si pe asta de “pericolul populist”. Normal, nu?!

Dar să revenim la discuția la obiect. Așadar, până la urmă, nici această schemă retorico-politico-ideologică diversionistă legată de populism și utilizarea sa strategică nu este o problemă. Poate că undeva există și argumentele, cifrele, statisticile, interpretările și modelele care să justifice toate cele de mai sus, inclusiv târârea problemei identității colective naționale într-un moment atât de critic al istoriei, în toată această poveste cu populismul care nu se mai termină.

Așadar, care este problema reală? Exact asta: argumentele, cifrele, statisticile, interpretările, referintele bibliografice și modelele in cauza. Până la proba contrarie, problema reală este demersul în sine, cu aspectele sale de substanță: metodologie, baze de date, bibliografii, racordarea la realitățile românești și internaționale, racordarea la curentele de idei și analizele internaționale pe aceste teme legate de identitatea colectivă, transformarea sistemelor de guvernanță geopolitice și geoeconomice, și proiectele naționale în context european și global. Unde putem consulta cele de mai sus?

Si astfel venim la vorba lui Moromete: “Pe ce te bazezi?”

Problema reală arată deci simplu: înainte de a discuta despre argumente, solutii, metodologie sau despre modul în care au fost folosite datele și resursele bibliografice și conceptuale, ar trebui mai întâi să stabilim dacă există un alt material, mai amplu, pe baza căruia s-a realizat această așa-numită “sinteză” anti-populistă. Pentru că, după toate aparențele, acolo, în acest material, vom găsi răspunsurile la întrebările cu adevărat serioase cu privire la fundamentele pe care se ridică “așa-numita sinteză”.

Pentru că, în măsura în care materialul/demersul respectiv se reduce la „sinteza” de apoftegme publicate pe pagina Președinției României, ne aflăm în fața unei situații cu totul inconfortabile, cel puțin pentru un comentator precum subsemnatul. În forma actuală, materialul se pretează la o critică devastatoare pentru că si dacă esti de acord cu anumite maxime si sentinte promulgate in această listă “sintetică”, tot nu poti să nu observi fragilitatile si inconsistentele sau absentele stridente manifeste pe toate aspectele sale esențiale: formă, fond, metodologie, conceptualizare, racordare empirică etc.

ÎN CONCLUZIE

Pe scurt, cineva precum subsemnatul care așteaptă de multă vreme un document de acest tip, asumat și articulat la acest nivel de către reprezentanți importanți ai clasei intelectuale publice românești, precum și de activiști și propagandiști politici implicați în viața mediatică și publică românească, aplaud acest demers.

Este un pas important pe care reprezentanți de seamă ai acestei clase îl fac, trecând de la șuetele în studiouri, interpelările social media sau ecourile la campaniile propagandistice și moraliste la care au participat în toți acești ani sub formă in cel mai fericit caz eseistică și jurnalistică. E un pas in principiu apreciabil pe care il fac angajându-se acum într-un demers atât de serios precum este cel al producerii unui material de o importanță națională la comanda instituției prezidențiale, care definește cu autoritatea și legitimitatea sa natura, conținutul și direcția unor astfel de demersuri.

Așadar, în sfârșit, un demers de asumare serioasă a unei responsabilități și funcții publice de mult prea multe ori doar clamată de acesti oameni dar niciodată asumată și executată cu seriozitatea și rigoarea adecvate. Un demers de asumare a unor standarde si de resetare a dezbaterii publice in lumina acestora.

Am convingerea că domnul Președinte Nicușor Dan exact asta a avut în vedere și asta a dorit și așteptat de la rezultatele muncii acestui grup de lucru. Anume un material care să satisfacă toate standardele analitice, academice, intelectuale, profesionale pentru acest tip de demers. Adică un material în care concluziile și implicațiile de factură analitică, practică, strategică și politică să decurgă într-o manieră naturală logică și fluentă pe baza unor metodologii, documentări și articulări clare din fundamentele empirice, bibliografice, statistice și observaționale făcute transparente și explicite pentru publicul larg. Un material argumentat si documentat care a trecut printr-un proces de „peer review” serios și care este astfel pregătit să să se confrunte cu dezbaterea publică si cu o critică constructivă.

Iată de ce, înainte de a porni o discuție cu privire la chestiunile și direcțiile schițate de acest demers, aș dori să se clarifice public în ce măsură vorbim despre un demers/document fundamentat serios din punct de vedere procedural, metodologic, bibliografic, empiric și analitic — sau vorbim doar despre un material improvizat, jurnalistic si eseistic-conversational, făcut public pe pagina oficială a Președinției, care poate satisface criterii de marketing politic sau de comunicare publică de masă, dar niciunul dintre criteriile de soliditate epistemică menționate mai sus.

Or, acest lucru nu va fi posibil decât atunci când vom avea acces la materialul primar, de bază, la bazele de date, la bibliografii, la analize și la toate elementele metodologice si de logica producerii argumentarii si evidentei care au dus la construcția acestuia.

Atât timp cât acest lucru nu se clarifică, nu aș vrea să ne angajam în a pierde timp si energie in critica unui document superficial de marketing politic, ca și cum ar fi vorba despre un raport notabil de o anumită seriozitate și magnitudine intelectuală publică și politică.

Postare preluată de pe contul de Facebook al lui Paul Dragoș Aligică, membru corespondent al Academiei Române