Locul facultății de Teologie este în Universitate. Pentru că este o facultate. Acest loc i-a aparținut dintotdeauna. El se păstrează în mod ideal și onorabil prin prestigiu (re)cucerit permanent pe un traseu ascendent, adecvat înțelept la relieful cultural al epocii, nu prin inerție și autarhie.
Numărul facultăților de Teologie trebuie să fie, desigur, unul rezultat din aprecierea realistă, nu fantezistă, a necesităților pastorale dictate de realitate, nu de orgolii eparhiale, a capacității de asigurare a unui corp didactic onest situat exact la înălțimea titlului de „Doctor în Teologie” și a interesului ramificat al tinerilor care optează pentru secțiile acestor facultăți. Nu toți vor deveni clerici, se știe.
Autentica tradiție pedagogică și culturală este cea dinamică, panoramic deschisă, cea care transmite constant achizițiile științelor, valorile culturale și morale fundamentale, orientate spre formarea intelectuală și lăuntrică a tinerei persoane umane. Scopul educației fiind totuși transcenderea biologicului și a strâmtei, jenantei viziuni pozitiviste prin accesarea, în măsura posibilului, a metafizicului, a ceea ce există și dincolo de aparențe, de ceea ce vedem pe fereastra sălii de curs sau a cancelariei.
Un om educat încă mai înseamnă un om rafinat, cultural orientat, etic și moral echilibrat. Cetățeanul informat și modelat, nu cel veșnic turmentat.
Sfera Universității ar fi una ciobită în absența Teologiei, ca și în cazul absenței absurde a oricăreia dintre facultățile consacrate prin specializări necesare în societate și cuplate la realitate.
Un foarte valoros reper bibliografic pentru oricine se consideră a fi un universitar real, nu unul închipuit, este volumul profesorului Nuccio Ordine de la Universitatea din Calabria, volum intitulat „Utilitatea inutilului”.
Se poate afla din această importantă carte că în lumea actuală, (dez)orientată de aplicarea aproape exclusivă a criteriului utilității și pragmatismului feroce, continuă să existe (va exista întotdeauna), fie și camuflată, o foame de sens, o dorință de cunoaștere meta-fizică, o înclinație spre transcendent, care pot fi întâmpinate adecvat doar de cultura umanistă și disciplinele ei validate de istoria ideilor și a spiritului uman.
Utilitarismul brut este o derivă și o malformație a sistemului de educație. Aparentul, așa-zisul „inutil” cu care sunt asociate teologia, limbile clasice, literatura, filosofia, se poate dovedi mult mai roditor în utilitatea sa socială profundă decât discipline care parazitează azi ariile curiculare ale multor facultăți.
Prestigiul Universității apărute în Europa catedralelor trebuie apărat și în epoca mall-urilor prin același element fondator indestructibil: spiritul european creștin.
Teologia are și în acest sens câte ceva de spus.
Postare preluată de pe contul de Facebook al lui Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române
