Am parcurs azi dimineață cartea lui Oliver Jens Schmitt despre istoria BOR în ultimul secol. E scrisă civilizat, fără presupoziții și propensiuni pamfletare. Mai mult – dacă n-ar fi tot soiul de prostovani pripiți spre verdicte necugetate – toată societatea noastră chinuit democratică ar avea de câștigat din citirea ei.
Tribulațiile politice ale BOR de la Marea Unire până azi nu decurg din natura însăși a Ortodoxiei: ele exprimau diferențele de experiență istorică și socio-culturală a românilor din provinciile alipite și soluțiile – adesea forțate – pe care le-a dictat imperativul de a unifica spiritual un stat multietnic, pândit de vecini revizioniști și subminat de practici anacronice.
Când vom ajunge să cunoaștem necenzurat istoria mare și pe cea a principalilor ei actori (sinodali, teologi, intelectuali publici, politicieni), vom vedea cine a fost bun și drept și cine a fost slab și ticăloșit, din oportunism sau poftă de putere și bani.
Trebuie doar să dobândim libertatea retrospectivei critice, pentru a nu mai scuza figurile negative și a neglija figurile exemplare. Miza efectivă e consacrarea unui model comportamental pentru viitor, nu condamnarea BOR ca atare.
Postare preluată de pe contul de Facebook al lui Teodor Baconschi, fost membru PMP
