Cateodata este bine sa dam timpul inapoi, nu de alta, dar sa nu uitam si sa ramina undeva scris pentru ca face parte din viata noastra.
Mihnea Vasiliu, cel care a murit fulgerator joi, la 57 de ani, a fost cel care m-a angajat la agentia de presa Mediafax, in septembrie 1994. La anul se fac 30 de ani!
Dupa ce Viorel Catarama a inchis peste noapte ziarul Ora, unde eram de un an, Alexandru Paius, seful sectiei economice de la Mediafax-erau 3 oameni si un calculator-a venit dupa mine, sa vin la Mediafax. Mihnea era in concediu. Urcam de la etajul 2 la 10 parca, avind in vedere ca aveam sediul in aceeasi celebra cladire- Ministerul Constructiilor de Masini de pe Calea Victoriei. Am fost fost ofertati de Mediafax mai multi ziaristi de la Ora.
Si acum imi amintesc interviul cu Mihnea, era mai mult o formalitate pt ca Alex Paius ii spusese sa ma ia. Am vorbit la capatul lungului culoar – pe o parte erau birourile Mediafax, de cealalta parte era celebrul Seroussi- unde erau scaunele de la chioscul cu cafea si celebrele sandvisuri- brinza sarata cu castraveti murati, pentru cine isi mai aminteste!
Asa a inceput una dintre cele mai misto perioade, pentru mine, dar si pentru altii, inclusiv pentru Mihnea.
Facerea si ascensiunea Mediafax, pariul lui Adrian Sarbu, inainte de ProTV. Mediafax a fost ceva incredibil pentru multi dintre noi, pentru piata de media, chiar si pentru Romania acelor ani.
Am avut multe intimplari cu Mihnea, am lucrat impreuna timp de 13 ani, si cind a fost bine, si cind a fost mai putin bine.
Era vineri 29 martie 1994, seara, Mediafax, sediul din Averescu. Eram la redactie si jucam celebrul black-jack pe masa de la economic, cu decontarea la salariu ( Alex Paius, Sorel, Cristi Dimitriu, Gabi Militaru, Mihai Cernat, Dorin Oancea, Cristi Popa, unii si-au lasat salariile pe aici , etc- sper ca va mai aduceti aminte cum era).
Vineri spre seara, dupa 17.00 veneau fondurile mutuale, valoare unitatilor. Eu trebuia sa fac o stire din asta pentru fluxul Mediafax. Vine faxul de la SAFI Invest- administratorul celui mai mare fond Fondul Oamenilor de Afaceri- controlat de Catarama. Inca nu aparuse in prim-plan FNI, dar tot avea 100.000 de investitori dornici sa faca ceva mai multi bani bani. Cind ma uit la cifre, la valoarea unitatii vad ca era in scadere. Ma mai uit odata, e cu minus. Era pentru prima data cind era pe minus de la infiintarea fondului in 1993. Sa dam stire, ca a scazut SAFI. Cred ca am facut-o cu Crenguta Nicolae, am dat enter pe flux si m-am intors la black-jack.
S-a terminat jocul noastru, unii erau bucurosi, altii mai nervosi- Sorel era cel mai nervos intotdeauna, am plecat acasa, dar am luat cu mine si faxul de la SAFI si stirea data. Aveam o presimtire.
A doua zi, sambata, la ora 7.00 suna telefonul fix, nu erau mobilele de astazi si stiti cum suna telefonul fix, de te scula si din morti! Era Mihnea, tipa, urla la mine, Ne-ai nenorocit, Ai scos lumea in strada, sparg astia geamurile la SAFI, ai dat o stire falsa, nu a scazut nici o unitate de fond, mi-a spus mie cineva care stie, ai facut de ras Mediafaxul- toata presa luase stirea si dadea vina pe Mediafax, am inteles ca Antena 1 facuse un breaking news adevarat- ne omoara Sarbu pe amindoi, sa vii acum la redactie. Naspa.
In drum spre redactie am trecut pe la sediile SAFI, oameni care spargeau geamurile, dati-ne banii inapoi, hotilor, politie, pe geamuri era afisul oficial cu valoarea unitatii de fond, era in scadere.
Eram asa de bucuros, cum nu va puteti imagina. Am facut citeva interviuri cu cei de la coada, am luat declaratii, etc. Si am plecat spre redactie.
Acolo ma asteptau toti. Toti. Era o tensiune extraordinara. Mihnea statea pe scaunul lui din fata biroului de la masa de la politic, citea stirile.
Cum e ?
Am dreptate, a scazut, stirea e buna, nu am dat o stire falsa.
Sa mori, tu?! Asa e, am fost la sediu! Am declaratii, tot.
Si atunci Mihnea, sfarsit, spune- Aoleu, banii mei, unde sunt banii mei! Era si el unul dintre cei 100.000 de investitori care tocmai isi pierdeau banii la SAFI. Iar Mihnea tinea tare mult la banii lui!!!
Am scris un reportaj fabulos. Cred ca se mai gaseste in arhiva adevarata a Mediafaxului, care nu se afla pe net. Numai Codruta stie unde e !
Am multe, multe intimplari cu Mihnea.
Din 2000 am trecut la Ziarul Financiar, pe care Adrian Sarbu il lansase in noiembrie 1998. Mihnea era seful diviziei de publishing.
Primii 2-3 ani au fost cumpliti pentru Ziarul Financiar, cumpliti. Nu mergea nimic. Catalin Tolontan, care era la Prosport, care era la Sarbu, incerca sa-l convinga pe Mihnea si pe Sarbu sa inchida Ziarul Financiar, care consuma din banii celorlalte publicatii. Sarbu a spus nu. Dupa ceva timp, de nicaieri, a rasarit si soarele pentru ZF, pe care nu paria nimeni, decit Adrian Sarbu si noi care lucram la el. Si Mihnea, care era acolo, la munca, la fel ca noi.
Ziarul Financiar a devenit cel mai valoros activ media al grupului, dupa ProTV. Poate cindva va voi spune si istoria ZF.
Nu l-am inteles pe Mihnea cind a plecat la Vintu, in 2007, nu avea de ce. Nu cred ca i-a placut acolo, a incercat sa faca un concurent pentru ZF, dar nu a reusit. Nici cu agentia- NewsIn nu a avut mai mult succes. Si Vintu avea mai multi bani decit Sarbu. Au fost ani de lupta, o istorie dramatica in culise pentru ca eram concurenti. In fine.
Dar a revenit in prim -plan cind l-a recrutat Ringier. S-a extras la timp., nu l-a prins prabusirea lui Vantu la fata locului.
Asa, ca o intimplare, la un moment dat ma cautase un head-hunter, eu il stiam din zona de business, care fusese angajat de Ringier, pentru referinte despre mai multi oameni din presa, pe zona de publishing. Printre ei era si Mihnea.
De-a lungul anilor nu prea ne-am mai intersectat. Asa a fost viata.
Dar sunt sigur ca citea ZF-ul zi de zi.
Viata noastra este facuta din foarte multi de… daca.
Daca nu as fi trecut atunci in septembrie 1994 la Mediafax cine stie unde eram acum.
Asa ca, un gind bun pentru Mihnea!

Postare preluată de pe contul de Facebook al lui Cristian Hostiuc, redactor-șef Ziarul Financiar